Blogul lui Bogdan V.

Intr-un articol anterior am scris ca inflatia ne obliga pe toti sa facem economie. Asta inseamna ca inflatia este un raspuns natural al mediului economic la risipa pe care o fac unii oameni. Subliniem acest lucru – ca nu toata lumea este capabila sa faca risipa. Doar cei cu venituri mari sunt capabili sa faca risipa.

Prin urmare, decizia Bancii Nationale a Romaniei de a combate inflatia prin cresterea dobanzii de referinta ar putea avea un sens, si anume sa-i oblige pe cei cu venituri mari si medii sa faca si mai multa economie. In felul acesta, daca cei cu venituri mari isi micsoreaza cheltuielile, exista premisa ca preturile sa scada, din lipsa cererii. E corect ?

E corect, dar exista o problema, ba chiar doua probleme. Prima problema este aceea ca oamenii cu venituri mici, care in general nu fac risipa, pentru ca nu au de unde sa cheltuie bani multi, tocmai fiindca au venituri mici, vor fi afectati PE NEDREPT de dobanda crescuta a Bancii Nationale. A doua problema este ca, din pacate, oamenii bogati sau cu venituri mari de fapt nici nu prea iau credite. De ce ? Tocmai pentru ca au bani, avand venituri mari. Asta inseamna ca majoritatea creditelor de la banci sunt luate de clasa mijlocie si de clasa saraca. Deci atunci cand creste dobanda la credite a Bancii Nationale, cei afectati sunt cei din clasa mijlocie si cea saraca. Pentru cei din clasa mijlocie ar avea sens sa creasca dobanzile, pentru ca ei au ceva posibilitati de a face risipa si atunci trebuie opriti de la risipa. Totusi, cei din clasa saraca nu fac risipa si totusi dobanda la credite creste si pentru ei, ceea ce este nedrept. In plus, oamenii bogati nu iau aproape de loc credite, deci sunt practic neafectati de cresterea dobanzii Bancii Nationale, desi ei fac CEA MAI MARE risipa. Ba mai mult, oamenii bogati isi tin banii in depozite, iar cresterea dobanzii de referinta inseamna cresterea dobanzilor la depozite, deci oamenii bogati de fapt CASTIGA BANI prin cresterea dobanzii de referinta. Asta ar fi a doua problema.

Prin urmarea, cresterea dobanzii de referinta a Bancii Nationale este un mecanism destul de imperfect in lupta impotriva inflatiei. El ii afecteaza in mod NEDREPT pe cei cu venituri mici, care platesc “costul reducerii inflatiei”, desi nu ei au cauzat inflatia. In plus, acest mecanism nu ii afecteaza DELOC pe cei bogati, ba chiar le baga bani in buzunar. Singura categorie afectata PE DREPT de cresterea dobanzii este clasa mijlocie. Dar si aici exista o problema : ce se intampla daca, prin cresterea exagerata a dobanzii de referinta, clasa mijlocie se va transforma in “clasa saraca” ? O fi bine ? Nu cred.

Exista voci care spun ca, pentru a combate inflatia, trebuie crescuta dobanda de referinta a Bancii Nationale pana cand inflatia ajunge la zero. Dupa parerea mea, este o strategie gresita. E adevarat ca prin cresterea dobanzii de referinta se poate impinge inflatia spre zero – dar cu ce cost ? Cu costul distrugerii clasei sarace si al saracirii clasei mijlocii. Este un cost prea mare, in opinia mea. Nu trebuie platit un cost atat de mare pentru a reduce inflatia.

Si atunci ce putem face ? Sau ce poate face Banca Nationala ? Ei bine, eu as sugera urmatoarea strategie : in loc sa creasca dobanda de referinta pana cand inflatia ajunge la zero (si probabil cresterea economica in acel moment va fi minus 10 la suta) , mai bine sa creasca treptat dobanda de referinta pana cand cresterea economica ajunge la zero. Exact, ati auzit bine. Tinta cresterii de dobanda a BNR ar trebui sa fie momentul cand cresterea economica devine zero sau negativa. Dar atentie – daca cresterea negativa devine mai mica de minus 1 la suta, atunci Banca Nationala trebuie sa inverseze trendul si sa scada dobanda de referinta. Altfel spus, tinta Bancii Nationale ar fi sa impinga cresterea economica undeva in intervalul dintre minus 1 si 0 la suta. Vorbim de cresterea economica trimestriala raportata la aceeasi perioada a anului trecut, in serie bruta.

Deci pe scurt : atat timp cat cresterea economica este mai mare ca zero, Banca Nationala trebuie sa creasca dobanda de referinta. Daca cresterea economica devine mai mica decat minus 1 la suta, atunci trebuie scazuta dobanda. Iar daca cresterea se mentine in intervalul dintre minus 1 si 0 la suta, atunci dobanda se poate mentine constanta. Pana cand trebuie continuata aceasta strategie ? Pana cand inflatia ajunge foarte mica (sub 3 la suta sa zicem, pentru 2 trimestre consecutive). Dar cu aceasta ocazie subliniez inca o data ideea ca inflatia nu poate fi combatuta doar cu mijloace ale politicii monetare, adica prin dobanzi. Ea trebuie combatuta si cu mijloace ale politicii fiscale, adica prin taxe dar si cheltuieli bugetare de catre guvern. Deci Banca Nationala trebuie sa se comporte cu intelepciune si sa faca ceea ce trebuie (adica sa creasca dobanda), dar cu anumite limite auto-impuse, deci sa nu faca ea toata treaba in locul guvernului, pentru ca nici nu poate, iar daca va forta nota, atunci va iesi rau pentru economie. Parerea mea. Iar strategia pe care am sugerat-o mai sus ar putea fi una destul de buna.

Am scris in articolul anterior ca reducerea inflatiei se poate face prin reducerea risipei. Voi incerca sa prezint cateva solutii in acest sens.

O prima solutie pentru reducerea risipei ar fi “bonuri de masa obligatorii pentru toti angajatii din mediul privat”. In momentul de fata, in codul fiscal se spune ca firmele private pot sa isi plateasca angajatii cu 1 bon de masa pe zi lucratoare in valoare de “pana la 30 de lei”. Nu e bine. Expresia trebuie sa fie “bonuri de masa de EXACT 30 de lei pe zi”. In plus, statul trebuie sa oblige companiile prin lege sa acorde fiecarui angajat 1 bon de masa pe zi lucratoare in valoare de 30 lei, pentru functia de baza. In felul acesta, statul se asigura ca toti angajatii din mediul privat au ce manca, indiferent cat de mare este inflatia. In plus, bonurile de masa nu pot fi folosite DECAT pentru alimente si nici nu sunt impozitate cu contributii. Asta le face sa fie eficiente. Iar asta inseamna o reducere a risipei.

In ce priveste salariul minim brut de 2550 lei, care este in prezent, el poate ramane la fel. Daca bonurile de masa devin obligatorii la valoarea de 30 lei pe zi, atunci salariul minim va creste instantaneu cu 22 zile lucratoare inmultit cu 30 lei adica vreo 660 lei. Deci o persoana care are salariul minim brut de 2550 lei va primi automat si bonuri de la angajator si asta va conduce la un total de 2550 + 660 = 3210 lei. Dar asta nu e tot. Salariul net va creste de la 1580 cat este acum la 1580 + 660 = 2240 lei.

De asemenea, aceeasi masura de a da bonuri de masa trebuie luata si pentru salariatii bugetari. Trebuie eliminata actuala indemnizatie de hrana pentru bugetari pentru ca ea poate fi cheltuita si pe altceva decat pe alimente, iar asta inseamna risipa. Indemnizatia de hrana pentru bugetari trebuie inlocuita cu bonuri de masa, neimpozitate pe contributii, exact ca la salariatii din privat.

De asemenea, si pensionarii din pilonul 1 trebuie sa primeasca bonuri de masa neimpozitate cu contributii. Asta inseamna ca se va modifica formula de calcul a pensiei. Vechea formula era :

“pensia bruta” = “punctaj pensie” X “valoare punct pensie”

in timp ce noua formula ar trebui sa fie :

“pensia bruta” = “bonuri de masa” + “punctaj pensie” X “valoare punct pensie”

Chestia asta va conduce la o redistribuire a valorii pensiilor. E posibil , pentru incadrarea in aceeasi anvelopa totala, sa trebuiasca sa scada usor punctul de pensie. Pe scurt, dupa formula de mai sus, pensiile mici vor creste iar pensiile mari vor scadea. Iar asta e corect din punctul de vedere al combaterii inflatiei, pentru ca probabilitatea cea mai mare de a risipi banii si deci de a alimenta inflatia o au pensionarii cu venituri mari. Deci ideea este sa scadem, temporar, veniturile mari si sa le crestem pe cele mici si astfel vom reduce risipa.

In ce priveste energia electrica, guvernul a luat deja unele masuri. Totusi, nu sunt sigur ca e suficient. Ar trebuie sa exista si la gaze naturale un plafon de, sa zicem, 300 kwh per factura, sub care consumul sa fie taxat cu 0.37 lei per kwh. Iar daca consumul per factura depaseste 300kwh, atunci fiecare kilowatt-ora peste limita de 300 kwh sa coste 1.3 lei per kilowatt-ora. Este necesara prezenta unui prag de consum la gaze, la fel ca la curentul electric, tocmai pentru a reduce risipa care s-ar putea face.

O alta idee foarte buna ar fi urmatoarea: daca o gospodarie are centrala pe gaze si poate face dovada, catre furnizorul de gaze, ca nu detine sobe cu lemne si nici nu este racordata la un sistem de incalzire centralizat, atunci gospodaria respectiva sa poata sa beneficieze de o suplimentare a pragului de consum cu 1000 kwh per factura pe perioada iernii. Perioada iernii in Romania inseamna 5 luni : noiembrie, decembrie, ianuarie, februarie, martie. In aceasta perioada (si doar in aceasta perioada), gospodariile care se incadreaza in conditiile de mai sus ar beneficia de un prag de consum la gaze de 1300 kwh in loc de 300 kwh per factura. Asta le-ar permite sa se descurce cu incalzirea pe timp de iarna.

O alta idee la fel de buna, in acelasi ton, ar fi urmatoarea : daca o gospodarie are centrala electrica de incalzire si poate face dovada, catre furnizorul de energie electrica, ca nu detine o centrala pe gaze, nu detine sobe cu lemne si nici nu este racordata la un sistem de incalzire centralizat, atunci poate sa beneficieze de o suplimentare a pragului de consum la energie electrica de 1000 kwh. Adica sa aiba un prag maxim de consum de 1300 kwh in loc de 300 kwh , cat este in legea actuala. Desigur, gospodaria care va beneficia de o asemenea facilitate ar trebui sa fie permanent deschisa la controale din partea furnizorului de energie pe toata durata cand primeste aceasta facilitate, controale care sa ateste faptul ca gospodaria nu s-a racordat intre timp la gaze sau la un sistem de incalzire centralizat. In caz contrar, furnizorul va putea retrage facilitatea respectiva clientului si pragul de consum va reveni la 300kwh.

O alta idee prin care putem reduce risipa este ca statul sa ia mai multi bani prin impozitare de la cei cu venituri mari, care sunt susceptibili de risipa, tocmai pentru ca au venituri mari, si acordarea de reducere de impozit la cei cu venituri mici, care nu au posibilitati sa risipeasca resursele. Asta se poate realiza TEMPORAR, subliniez acest lucru, printr-o usoara cota progresiva a impozitului pe venit la persoanele fizice. De exemplu putem avea 3 cote de impozit : un impozit pe venit de 8% pentru cei cu venituri mici, un impozit pe venit de 10% pentru cei cu venituri medii si un impozit de 12% pentru cei cu venituri mari. Lasam la latitudinea guvernului sa decida ce inseamna venituri mici, venituri medii si venituri mari. Nu ar trebuie sa fie foarte greu de decis.

In fine, o ultima idee ar fi aceea de a introduce o cota progresiva de impozitare pe cladiri si imobile. De exemplu, imobilele cu pretul sub 50000 euro sa aiba o cota de impozitare de 0.2% pe an din valoare, imobilele cu valoarea cuprinsa intre 50000 euro si 100000 euro sa aiba o cota de impozitare de 0.4% pe an din valoare, iar imobilele peste 100000 euro sa aiba o cota de impozitare de 0.6% din valoare pe an. Pentru asta insa trebuie cunoscuta valoarea de vanzare a imobilului, pentru a o incadra corect in clasa de impozit aferenta.

Pe scurt, ideea este ca statul trebuie sa asigure cetatenilor o “cota de alimente” si o “cota de energie” minime, si eventual sa scada celelalte venituri ale persoanelor, pentru a reduce risipa. Subliniez ca toate masurile de mai sus trebuie luate doar TEMPORAR, in perioada cat inflatia este mare, pentru ca ele sunt masuri anti-inflationiste. In momentul cand inflatia raportata la aceeasi luna a anului precedent scade sub 5% pentru 6 luni consecutive (adica 2 trimestre consecutive) putem sa ne intoarcem la “vechiul sistem” , sau daca vreti la “sistemul de dreapta” pe care il avem in acest moment : adica cota unica de impozitare pe venit, fara bonuri de masa obligatorii pentru salariati, fara bonuri de masa pentru pensionari, si cu preturi liberalizate la energie electrica si gaze. Dar asta numai dupa ce inflatia scade suficient de mult.

As vrea sa privesc inflatia dintr-o alta perspectiva : din perspectiva efectelor. In speranta ca o voi intelege mai bine. Care este principalul efect al inflatiei asupra persoanelor ? Pai efectul este ca nu mai ajung banii pentru aceleasi cumparaturi pe care le faceam inainte de inflatie. In consecinta, persoanele trebuie sa cumpere cantitati mai mici de produse. Practic inflatia ne determina sa facem economie, sa fim mai moderati. Si atunci, nu este posibil ca de fapt inflatia este “pedeapsa” pe care o primim pentru RISIPA pe care am facut-o in trecut ?

Ba da. Sunt mai multe argumente in acest sens. De exemplu, chiar si acum in Romania se arunca la gunoi nu stiu cate tone de alimente in fiecare an. Un semn clar de risipa. La fel si in Uniunea Europeana se arunca alimente la gunoi. Cinematografele ruleaza cu sali aproape goale. Autobuzele si tramvaiele din transportul public sunt de multe ori goale in timp ce pe strazi avem ambuteiaje din cauza masinilor personale prea multe in Bucuresti. Exista semne clare ale unei risipe, chiar si intr-o tara saraca cum e Romania.

Am spus intr-un articol anterior ca motivul principal al inflatiei de azi este monopolul gazelor in Europa pe care il detine Rusia. Este adevarat. Dar cum a ajuns Europa in aceasta situatie ? Nu cred ca inainte de caderea zidului Berlinului, tarile din vestul Europei importau gaz din Uniunea Sovietica. Sau o faceau ? Ar fi interesant de aflat. Dar nu cred. Mai degraba cred ca dupa caderea comunismului, Rusia a devenit “buna” (inainte era “rea”) si atunci toate tarile europene s-au grabit sa importe gaz si petrol din Rusia pentru ca pretul era mic. Dar nu este si asta o forma de risipa ? Cum a supravietuit vestul Europei fara gaz rusesc inainte de caderea comunismlui (anul 1989) ? Pai a supravietuit foarte bine. Dar dupa anul 1990 , Occidentul a inceput sa risipeasca resurse, importand cantitati masive de gaz din Rusia. Chiar si Romania cred ca a importat mai mult gaz din Rusia dupa anul 1989 decat inainte de 1989 (desi teoretic Romania ar fi putut sa ia gaz de la rusi inainte de 1989 deoarece eram in blocul estic). Toate aceste lucruri indica o risipa si o exuberanta a consumului. Iar acum , cand Rusia a inchis robinetul, platim pentru risipa din anii anteriori. Platim prin inflatie.

Prin urmare, e posibil ca de fapt inflatia nu este neaparat un fenomen negativ, ci poate sa aiba si o conotatie pozitiva si anume : inflatia este fenomenul care ne salveaza de fapt de la RISIPA. S-ar putea ca RISIPA sa fie un dusman al nostru mult mai insidios, mai greu de invins, pentru ca actioneaza fara sa ne dam seama. De exemplu, daca nu izbucnea acest razboi, oare se oprea Uniunea Europeana din consumul de gaze si petrol ? Probabil ca nu. Iar asta ar fi condus in cateva zeci de ani la epuizarea resureselor de gaz si petrol ale planetei. Iar in acel moment am fi asistat brusc la sfarsitul civilizatiei actuale. De aceea voi pune in continuare cateva intrebari si raspunsuri care ar putea sa fie un pic surpinzatoare.

Intrebare : Ce anume genereaza inflatia ?

Raspuns : Inflatia este generata de risipa oamenilor si reprezinta un mecanism natural anti-risipa pe care insasi economia il declanseaza prin legile ei de functionare.

Intrebare : Cat timp va mai dura inflatia actuala daca nu se intervine ?

Raspuns : Daca nu se intervine, inflatia actuala va mai dura pana cand oamenii for reduce risipa suficient de mult astfel incat sa conteze.

Intrebare : Cum trebuie actionat impotriva inflatiei ?

Raspuns : Expresia “a lupta impotriva inflatiei” este in opinia mea sinonima cu expresia “a reduce risipa” . Despre modalitati de reducere a risipei voi scrie un articol peste cateva saptamani.

Intrebare : Este inflatia un fenomen 100% negativ ?

Raspuns : Nu. Inflatia este un semnal de alarma ca risipim resursele. Intrebarea ar fi : cine anume risipeste resursele. Probabil ca oamenii bogati risipesc mai multe resurse decat cei saraci, pentru ca au de unde sa cheltuie. Tocmai de aceea, in vremuri de inflatie, ajutorul de stat trebuie sa mearga mai ales la cei cu venituri mici. Pentru ca se presupune ca ei risipesc mai putin. Tot de aici deducem ca nu orice suma data ca ajutor de stat unor persoane alimenteaza inflatia. Doar banii dati acelor persoane care risipesc resursele sau banii conduce la alimentarea inflatiei. Este greu insa de spus cine sunt persoanele cu venituri mici si cine sunt cele cu venituri mari, din cauza evaziunii fiscale.

Incerc sa scriu cateva cuvinte despre cum apare inflatia, pentru ca am auzit in ultima perioada opinia conform careia “inflatia este cauzata exclusiv de tiparirea de bani”. Cred ca am argumente sa arat ca exista si alt tip de inflatie, care nu e cauzata de tiparirea de bani. Stiu, pare ciudat la prima vedere, dar cred ca e posibil sa am dreptate.

Sa ne imaginam o tara oarecare izolata, un sistem economic inchis, care nu are relatii de tip import-export cu alte tari. In tara respectiva avem economie de piata cu preturi bazate pe cerere si oferta. Sa ne imaginam acum ca un producator agricol X detine 20 la suta din suprafata de teren a tarii respective. Pe acel teren el produce grau, iar din grau face paine pe care o vinde cu 1 leu bucata. Exista si alti producatori de grau, care detin restul de 80 la suta din suprafata arabila a tarii respective. Datorita concurentei intre acesti producatori de grau, pretul painii se mentine stabil la 1 leu bucata. Acestea sunt premisele.

Sa ne imaginam acum ca producatorul de grau X, care detine 20 la suta din suprafata, incepe sa cumpere pamant de la ceilalti producatori. Sigur, se pune intrebarea de ce ar vinde pamantul ceilalti producatori de grau, dar lasam deoparte pentru moment aceste intrebari. Presupunem ca producatorul X reuseste cumva sa cumpere TOT pamantul arabil de la ceilalti producatori , adica va detine 100 la suta din suprafata. Ce se intampla in acest moment ?

Ei bine, daca producatorul X detine 100 la suta din suprafata arabila, atunci nimeni, in afara de el, nu va mai putea cultiva grau in tara respectiva, pentru ca nu are unde. Asta inseamna ca producatorul X va fi unicul producator de paine din tara respectiva. Producatorul X va detine MONOPOLUL pe terenul arabil si prin urmare va detine si monopolul pe productia de grau dar si pe PAINE. Fiind unicul producator de paine din piata, va putea sa stabileasca ORICE pret pentru o paine, pentru ca toata lumea este obligata sa cumpere paine de la el, nemaiexistand un alt producator. Deci producatorul X va pune pretul la paine poate 5 lei, poate 10 lei bucata sau chiar 100 de lei. Nu exista limita superioara.

In momentul cand in tara respectiva pretul unei paini sare de la 1 leu la 100 lei bucata, chestia asta se transmite mai departe in economie. Salariatii vor avea nevoie de salarii mai mari pentru ca painea este un aliment zilnic. Deci companiile din toata economia vor trebui sa creasca salariile si deci sa creasca pretul la produsele lor, pentru a acoperi salariile. Se creeaza astfel un lant al scumpirilor care se propaga in toata economia, desigur nu in aceeeasi proportie pentru toata lumea. Astfel se genereaza INFLATIE.

Ce am vrut sa arat aici ? Ca exista si un alt mecanism de creare a inflatiei si anume inflatia creata de un monopol – adica “inflatia de monopol” – spre deosebire de inflatia cauzata de tiparirea de bani – adica “inflatia de tiparire”. Da, monopolul poate crea inflatie. Este exact situatia in care ne aflam acum cu gazele : Rusia detine 40 la suta din gazele naturale din lume, dar datorita conectarii slabe a Uniunii Europene la alte piete, putem spuna ca Rusia detine monopolul total al gazelor in Europa. Bun, nu este un monopol total, este un monopol partial. Dar si un monopol partial, dar masiv (sa zicem 80-90 la suta din piata) poate crea inflatie. Prin urmare, inflatia de azi din Uniunea Europeana este generata de cresterea pretului la gaze de catre Rusia, care detine monopol “aproape total” al gazelor in Europa. De data aceasta, Johannis a avut dreptate cand a spus ca “actualele cresteri de preturi din Romania si Europa sunt generate de Putin”. Pretul gazelor in Romania a crescut de la 400 euro mmc (mia de metri cubi) la 800 euro mmc iar in UE a crescut de la 400 euro mmc la 1800 euro mmc. Acest lucru nu se putea intampla decat daca Rusia ar fi detinut monopolul (total sau partial) gazelor in Europa. In plus, conform exemplului pe care l-am dat mai sus, este posibil ca in viitor Rusia sa creasca pretul la gaze si mai mult, tocmai datorita pozitiei sale de monopol care ii permite sa faca acest lucru.

E important asadar sa intelegem ca exista si un al doilea mecanism de producere a inflatiei – altul decat tiparirea de bani. Oricum, trebuie spus ca, pentru banii tipariti in perioada anilor 1990-2000 de Banca Nationala a Romaniei, noi am platit deja printr-o inflatie galopanta. De unde stim asta ? Pentru ca la denominarea leului din anul 2005 s-au taiat 4 zerouri de la moneda nationala iar preturile au revenit la fel ca inainte de 1990. Deci am avut DEJA o devalorizare de 10000 de ori a leului. Deci am platit DEJA prin inflatie pentru tiparirea de bani din perioada 1990-2000. Deci inflatia actuala are alte cauze, si nu tiparirea de bani din trecut.

Atunci cand Institutul National de Statistica din Romania calculeaza cresterea PIB-ului, ar fi bine sa calculeze, daca se poate , inca 2 indicatori foarte importanti :
1) cresterea veniturilor Persoanelor
2) cresterea profiturilor Companiilor
De ce ?
pentru ca e posibil sa avem crestere de PIB la Companii, si atunci trebuie sa crestem Impozitul pe profit al Companiilor, si in acelasi timp e posibil sa avem scadere de PIB la Persoane, ceea ce insemna ca trebuie sa scadem impozitul pe venit al Persoanelor.
Deci impozitul pe venit al persoanelor fizice si si impozitul pe profit al companiilor merita o analiza diferentiata in functie de venit respectiv profit.
*********************************
In plus mai exista o problema :
am observat ca Insitutul National de Statistica a publicat in data de 17 mai rezultatele cresterii PIB din primul trimestru. Probabil va publica rezultatele cresterii PIB din trimestrul 2 abia la jumatatea lui august.
Nu merge asa. Rezultatele vin prea lent. Politicienii si economistii nu au suficient timp sa analizeze datele si sa ia masuri la timp daca rezultatele vin asa de rar si asa de lent.
Trebuie gasita o alta modalitate de raportare a inflatii si a cresterii economice.
Trebuie angajati oameni la INS, trebuie crescute salariile – nu stiu. Trebuie facut ceva ca sa avem rezultate mai des si mai repede.
Eu de exemplu as propune asa :

– in fiecare luna, intre data de 1 si data de 15 a fiecarei luni, INS sa calculeze inflatia DIN LUNA PRECEDENTA raportata la aceeasi luna din anul anterior, precum si cresterea PIB din luna precedenta raportata la aceeasi luna din anul anterior.
Adica :
– in luna iunie 2022, INS va calcula intre 1 iunie si 15 iunie inflatia „luna la luna” pentru luna mai si cresterea PIB „luna la luna” pentru luna mai.
– intre 1 august si 15 august, INS va calcula inflatia „luna la luna” pentru luna iulie si cresterea PIB „luna la luna” pentru luna iulie.

– rezultatele se publica pe data de 16 a fiecarei luni
****************
In felul acesta, daca vreau sa aproximez inflatia anuala, calculata astazi, 27 mai, am la dispozitie inflatiile lunare pe primele 4 luni ale anului. Fac media intre ele si am o aproximatie destul de buna.
La fel si cresterea economica.
Se poate calcula media cresterilor de PIB „luna la luna” si asfel obtin o aproximare destul de buna a cresterii PIB pe tot anul.
Dupa parerea mea, se poate renunta la calcularea inflatiei trimestriale si a PIB-ului trimestrial. Daca avem inflatia lunara si cresterea PIB lunara, facem noi media pe fiecare 3 luni ale fiecarui trimestru si obtinem o aproximare destul de buna.
Pentru asta insa, INS trebuie sa munceasca ceva mai mult, cred.

Mai intai, sa vedem de ce este importanta datoria guvernamentala si ce alte datorii publice sau private avem in Romania.

Pai ar fi asa :

1. Datoriile persoanelor fizice
2. Datoriile companiilor
3. Datoriile primariilor
4. Datoria guvernului Romaniei.

Daca o persoana fizica sau o companie nu isi poate plati datoriile, ea va fi executata silit de creditori. La fel in cazul Primariilor. In schimb, daca guvernul nu poate plati datoriile sale, atunci toata Romania ajunge in incapacitate de plata si asta ne afecteaza pe toti.

Cum poate fi platita datoria guvernamentala ?

In principiu, singura modalitate de a plati datoria guvernamentala este prin cresterea taxelor. Stim asta de la criza datoriei Greciei. Atunci, politicienii greci au cautat diverse metode dar in final singura solutie a fost sa creasca taxele.

Acum, despre cresterea taxelor e o discutie mai complicata. Cresterea taxelor inseamna austeritate. Conform teoriei economistului american John Maynard Keynes, austeritatea este mai usor de suportat in perioadele de crestere economica. De aceea, spune el, guvernul trebuie sa creasca taxele in perioadele de crestere economica si sa scada taxele in perioadele de scadere economica (adica recesiune).

In acest moment in Romania avem o crestere economica prognozata de 2.9 la suta. Rotunjim la 2 la suta. Asta inseamna ca taxele trebuie sa creasca – atentie – pe parcursul acestui an, si numai in acest an (fiindca in acest an avem cresterea economica) cu 2 la suta. Care taxe trebuie sa creasca ?

Pai nu trebuie sa creasca toate taxele, decat cele principale. Taxa principala a persoanelor fizice este impozitul pe venit persoane fizice iar taxa principala a companiilor este impozitul pe profit al companiilor.

Deci impozitul pe venit trebuie sa creasca la 12 la suta iar impozitul pe profit trebuie sa creasca la 18 la suta, dar numai pana la sfarsitul acestui an. Iar de la 1 ianuarie 2023 cele 2 impozite trebuie sa revina la normal.

Ce se intampla daca nu cresc taxele conform sugestiei de mai sus ?

Pai se intampla ca datoria guvernului va creste in continuare si la un moment dat cineva va spune : stop. Trebuie sa crestem taxele ca sa platim datoria. Problema va fi ca in acel moment NU STIM daca vom avea crestere economica, adica crestere de venituri pentru populatie si firme. E posibil sa avem scadere economica (recesiune). Deci va trebui sa crestem taxele, deci sa avem austeritate, intr-un moment cand veniturile noastre scad. Iar asta va fi mult mai greu de suportat de populatie si de firme.

Concluzii :

1. Datoria unei tari poate creste tot timpul, atata timp cat exista doritori care sa ne dea bani cu imprumut, dar nu poate fi platita in orice moment, ci numai in anii cu crestere economica
2. Nu exista alta modalitate de a plati o datorie guvernamentala dacat prin cresterea taxelor
3. Daca suntem destepti, vom creste taxele in anii de crestere economica, si astfel vom avea bani sa ne platim datoria publica guvernamentala. Daca nu suntem destepti, vom rata perioadele de crestere economica si astfel vom fi nevoiti sa crestem taxele, pentru a ne plati datoria publica, in perioade de recesiune, suferind astfel un soc mult mai mare.