Categories
Economie

Despre cresterea dobanzii de referinta a Bancii Nationale

Intr-un articol anterior am scris ca inflatia ne obliga pe toti sa facem economie. Asta inseamna ca inflatia este un raspuns natural al mediului economic la risipa pe care o fac unii oameni. Subliniem acest lucru – ca nu toata lumea este capabila sa faca risipa. Doar cei cu venituri mari sunt capabili sa faca risipa.

Prin urmare, decizia Bancii Nationale a Romaniei de a combate inflatia prin cresterea dobanzii de referinta ar putea avea un sens, si anume sa-i oblige pe cei cu venituri mari si medii sa faca si mai multa economie. In felul acesta, daca cei cu venituri mari isi micsoreaza cheltuielile, exista premisa ca preturile sa scada, din lipsa cererii. E corect ?

E corect, dar exista o problema, ba chiar doua probleme. Prima problema este aceea ca oamenii cu venituri mici, care in general nu fac risipa, pentru ca nu au de unde sa cheltuie bani multi, tocmai fiindca au venituri mici, vor fi afectati PE NEDREPT de dobanda crescuta a Bancii Nationale. A doua problema este ca, din pacate, oamenii bogati sau cu venituri mari de fapt nici nu prea iau credite. De ce ? Tocmai pentru ca au bani, avand venituri mari. Asta inseamna ca majoritatea creditelor de la banci sunt luate de clasa mijlocie si de clasa saraca. Deci atunci cand creste dobanda la credite a Bancii Nationale, cei afectati sunt cei din clasa mijlocie si cea saraca. Pentru cei din clasa mijlocie ar avea sens sa creasca dobanzile, pentru ca ei au ceva posibilitati de a face risipa si atunci trebuie opriti de la risipa. Totusi, cei din clasa saraca nu fac risipa si totusi dobanda la credite creste si pentru ei, ceea ce este nedrept. In plus, oamenii bogati nu iau aproape de loc credite, deci sunt practic neafectati de cresterea dobanzii Bancii Nationale, desi ei fac CEA MAI MARE risipa. Ba mai mult, oamenii bogati isi tin banii in depozite, iar cresterea dobanzii de referinta inseamna cresterea dobanzilor la depozite, deci oamenii bogati de fapt CASTIGA BANI prin cresterea dobanzii de referinta. Asta ar fi a doua problema.

Prin urmarea, cresterea dobanzii de referinta a Bancii Nationale este un mecanism destul de imperfect in lupta impotriva inflatiei. El ii afecteaza in mod NEDREPT pe cei cu venituri mici, care platesc “costul reducerii inflatiei”, desi nu ei au cauzat inflatia. In plus, acest mecanism nu ii afecteaza DELOC pe cei bogati, ba chiar le baga bani in buzunar. Singura categorie afectata PE DREPT de cresterea dobanzii este clasa mijlocie. Dar si aici exista o problema : ce se intampla daca, prin cresterea exagerata a dobanzii de referinta, clasa mijlocie se va transforma in “clasa saraca” ? O fi bine ? Nu cred.

Exista voci care spun ca, pentru a combate inflatia, trebuie crescuta dobanda de referinta a Bancii Nationale pana cand inflatia ajunge la zero. Dupa parerea mea, este o strategie gresita. E adevarat ca prin cresterea dobanzii de referinta se poate impinge inflatia spre zero – dar cu ce cost ? Cu costul distrugerii clasei sarace si al saracirii clasei mijlocii. Este un cost prea mare, in opinia mea. Nu trebuie platit un cost atat de mare pentru a reduce inflatia.

Si atunci ce putem face ? Sau ce poate face Banca Nationala ? Ei bine, eu as sugera urmatoarea strategie : in loc sa creasca dobanda de referinta pana cand inflatia ajunge la zero (si probabil cresterea economica in acel moment va fi minus 10 la suta) , mai bine sa creasca treptat dobanda de referinta pana cand cresterea economica ajunge la zero. Exact, ati auzit bine. Tinta cresterii de dobanda a BNR ar trebui sa fie momentul cand cresterea economica devine zero sau negativa. Dar atentie – daca cresterea negativa devine mai mica de minus 1 la suta, atunci Banca Nationala trebuie sa inverseze trendul si sa scada dobanda de referinta. Altfel spus, tinta Bancii Nationale ar fi sa impinga cresterea economica undeva in intervalul dintre minus 1 si 0 la suta. Vorbim de cresterea economica trimestriala raportata la aceeasi perioada a anului trecut, in serie bruta.

Deci pe scurt : atat timp cat cresterea economica este mai mare ca zero, Banca Nationala trebuie sa creasca dobanda de referinta. Daca cresterea economica devine mai mica decat minus 1 la suta, atunci trebuie scazuta dobanda. Iar daca cresterea se mentine in intervalul dintre minus 1 si 0 la suta, atunci dobanda se poate mentine constanta. Pana cand trebuie continuata aceasta strategie ? Pana cand inflatia ajunge foarte mica (sub 3 la suta sa zicem, pentru 2 trimestre consecutive). Dar cu aceasta ocazie subliniez inca o data ideea ca inflatia nu poate fi combatuta doar cu mijloace ale politicii monetare, adica prin dobanzi. Ea trebuie combatuta si cu mijloace ale politicii fiscale, adica prin taxe dar si cheltuieli bugetare de catre guvern. Deci Banca Nationala trebuie sa se comporte cu intelepciune si sa faca ceea ce trebuie (adica sa creasca dobanda), dar cu anumite limite auto-impuse, deci sa nu faca ea toata treaba in locul guvernului, pentru ca nici nu poate, iar daca va forta nota, atunci va iesi rau pentru economie. Parerea mea. Iar strategia pe care am sugerat-o mai sus ar putea fi una destul de buna.