Am scris in articolul anterior ca reducerea inflatiei se poate face prin reducerea risipei. Voi incerca sa prezint cateva solutii in acest sens.
O prima solutie pentru reducerea risipei ar fi “bonuri de masa obligatorii pentru toti angajatii din mediul privat”. In momentul de fata, in codul fiscal se spune ca firmele private pot sa isi plateasca angajatii cu 1 bon de masa pe zi lucratoare in valoare de “pana la 30 de lei”. Nu e bine. Expresia trebuie sa fie “bonuri de masa de EXACT 30 de lei pe zi”. In plus, statul trebuie sa oblige companiile prin lege sa acorde fiecarui angajat 1 bon de masa pe zi lucratoare in valoare de 30 lei, pentru functia de baza. In felul acesta, statul se asigura ca toti angajatii din mediul privat au ce manca, indiferent cat de mare este inflatia. In plus, bonurile de masa nu pot fi folosite DECAT pentru alimente si nici nu sunt impozitate cu contributii. Asta le face sa fie eficiente. Iar asta inseamna o reducere a risipei.
In ce priveste salariul minim brut de 2550 lei, care este in prezent, el poate ramane la fel. Daca bonurile de masa devin obligatorii la valoarea de 30 lei pe zi, atunci salariul minim va creste instantaneu cu 22 zile lucratoare inmultit cu 30 lei adica vreo 660 lei. Deci o persoana care are salariul minim brut de 2550 lei va primi automat si bonuri de la angajator si asta va conduce la un total de 2550 + 660 = 3210 lei. Dar asta nu e tot. Salariul net va creste de la 1580 cat este acum la 1580 + 660 = 2240 lei.
De asemenea, aceeasi masura de a da bonuri de masa trebuie luata si pentru salariatii bugetari. Trebuie eliminata actuala indemnizatie de hrana pentru bugetari pentru ca ea poate fi cheltuita si pe altceva decat pe alimente, iar asta inseamna risipa. Indemnizatia de hrana pentru bugetari trebuie inlocuita cu bonuri de masa, neimpozitate pe contributii, exact ca la salariatii din privat.
De asemenea, si pensionarii din pilonul 1 trebuie sa primeasca bonuri de masa neimpozitate cu contributii. Asta inseamna ca se va modifica formula de calcul a pensiei. Vechea formula era :
“pensia bruta” = “punctaj pensie” X “valoare punct pensie”
in timp ce noua formula ar trebui sa fie :
“pensia bruta” = “bonuri de masa” + “punctaj pensie” X “valoare punct pensie”
Chestia asta va conduce la o redistribuire a valorii pensiilor. E posibil , pentru incadrarea in aceeasi anvelopa totala, sa trebuiasca sa scada usor punctul de pensie. Pe scurt, dupa formula de mai sus, pensiile mici vor creste iar pensiile mari vor scadea. Iar asta e corect din punctul de vedere al combaterii inflatiei, pentru ca probabilitatea cea mai mare de a risipi banii si deci de a alimenta inflatia o au pensionarii cu venituri mari. Deci ideea este sa scadem, temporar, veniturile mari si sa le crestem pe cele mici si astfel vom reduce risipa.
In ce priveste energia electrica, guvernul a luat deja unele masuri. Totusi, nu sunt sigur ca e suficient. Ar trebuie sa exista si la gaze naturale un plafon de, sa zicem, 300 kwh per factura, sub care consumul sa fie taxat cu 0.37 lei per kwh. Iar daca consumul per factura depaseste 300kwh, atunci fiecare kilowatt-ora peste limita de 300 kwh sa coste 1.3 lei per kilowatt-ora. Este necesara prezenta unui prag de consum la gaze, la fel ca la curentul electric, tocmai pentru a reduce risipa care s-ar putea face.
O alta idee foarte buna ar fi urmatoarea: daca o gospodarie are centrala pe gaze si poate face dovada, catre furnizorul de gaze, ca nu detine sobe cu lemne si nici nu este racordata la un sistem de incalzire centralizat, atunci gospodaria respectiva sa poata sa beneficieze de o suplimentare a pragului de consum cu 1000 kwh per factura pe perioada iernii. Perioada iernii in Romania inseamna 5 luni : noiembrie, decembrie, ianuarie, februarie, martie. In aceasta perioada (si doar in aceasta perioada), gospodariile care se incadreaza in conditiile de mai sus ar beneficia de un prag de consum la gaze de 1300 kwh in loc de 300 kwh per factura. Asta le-ar permite sa se descurce cu incalzirea pe timp de iarna.
O alta idee la fel de buna, in acelasi ton, ar fi urmatoarea : daca o gospodarie are centrala electrica de incalzire si poate face dovada, catre furnizorul de energie electrica, ca nu detine o centrala pe gaze, nu detine sobe cu lemne si nici nu este racordata la un sistem de incalzire centralizat, atunci poate sa beneficieze de o suplimentare a pragului de consum la energie electrica de 1000 kwh. Adica sa aiba un prag maxim de consum de 1300 kwh in loc de 300 kwh , cat este in legea actuala. Desigur, gospodaria care va beneficia de o asemenea facilitate ar trebui sa fie permanent deschisa la controale din partea furnizorului de energie pe toata durata cand primeste aceasta facilitate, controale care sa ateste faptul ca gospodaria nu s-a racordat intre timp la gaze sau la un sistem de incalzire centralizat. In caz contrar, furnizorul va putea retrage facilitatea respectiva clientului si pragul de consum va reveni la 300kwh.
O alta idee prin care putem reduce risipa este ca statul sa ia mai multi bani prin impozitare de la cei cu venituri mari, care sunt susceptibili de risipa, tocmai pentru ca au venituri mari, si acordarea de reducere de impozit la cei cu venituri mici, care nu au posibilitati sa risipeasca resursele. Asta se poate realiza TEMPORAR, subliniez acest lucru, printr-o usoara cota progresiva a impozitului pe venit la persoanele fizice. De exemplu putem avea 3 cote de impozit : un impozit pe venit de 8% pentru cei cu venituri mici, un impozit pe venit de 10% pentru cei cu venituri medii si un impozit de 12% pentru cei cu venituri mari. Lasam la latitudinea guvernului sa decida ce inseamna venituri mici, venituri medii si venituri mari. Nu ar trebuie sa fie foarte greu de decis.
In fine, o ultima idee ar fi aceea de a introduce o cota progresiva de impozitare pe cladiri si imobile. De exemplu, imobilele cu pretul sub 50000 euro sa aiba o cota de impozitare de 0.2% pe an din valoare, imobilele cu valoarea cuprinsa intre 50000 euro si 100000 euro sa aiba o cota de impozitare de 0.4% pe an din valoare, iar imobilele peste 100000 euro sa aiba o cota de impozitare de 0.6% din valoare pe an. Pentru asta insa trebuie cunoscuta valoarea de vanzare a imobilului, pentru a o incadra corect in clasa de impozit aferenta.
Pe scurt, ideea este ca statul trebuie sa asigure cetatenilor o “cota de alimente” si o “cota de energie” minime, si eventual sa scada celelalte venituri ale persoanelor, pentru a reduce risipa. Subliniez ca toate masurile de mai sus trebuie luate doar TEMPORAR, in perioada cat inflatia este mare, pentru ca ele sunt masuri anti-inflationiste. In momentul cand inflatia raportata la aceeasi luna a anului precedent scade sub 5% pentru 6 luni consecutive (adica 2 trimestre consecutive) putem sa ne intoarcem la “vechiul sistem” , sau daca vreti la “sistemul de dreapta” pe care il avem in acest moment : adica cota unica de impozitare pe venit, fara bonuri de masa obligatorii pentru salariati, fara bonuri de masa pentru pensionari, si cu preturi liberalizate la energie electrica si gaze. Dar asta numai dupa ce inflatia scade suficient de mult.